top of page

Castelul Rákóczi-Bánffy

Castelul Rákóczi-Bánffy

Construit între anii  1639-1641

 

Date despre monument

Adresa: loc. UrmeniÅŸ, nr.206.
Cod: BN-II-a-A-01724, BN-II-m-A-01724.01, BN-II-m-A-01724.02
Datare: 1639–1641, reconstruit ulterior în stil baroc târziu.

Repere istorice:   Localitatea atestată în documente încă din secolul al XIV-lea. În 1638 intră în proprietatea principelui Gheorghe Rákóczi I., care ÅŸi-a amenajat aici centrul domeniului UrmeniÅŸ–Coroisânmărtin,

   

 

hotărând ÅŸi construirea unui conac nou. Noua clădire etajată a fost ridicată între anii 1639–1641, în locul unei clădiri vechi, cu un singur nivel ÅŸi cu prispă, construită din nuiele împletite. Arhitectul proiectant al clădirii ÅŸi conducătorul lucrărilor de construcÅ£ie a fost meÅŸterul din Alba Iulia Mátyás Fundáló, care a mai lucrat ÅŸi la construcÅ£iile din Alba Iulia ÅŸi Sárospatak (Ungaria) ale principelui. În bogatele surse documentare referitoare la aceste construcÅ£ii, pe lângă arhitect, apar ÅŸi numele zidarilor, Simon ÅŸi János KÅ‘műves, care proveneau din BistriÅ£a. Din documentele contemporane putem afla, că conacul a fost construit din cărămidă pe fundament de piatră, iar accesul între parter si etaj era asigurată de o scară din piatră, cu coloane. Încăperile parterului erau boltite, iar cele ale etajului erau prevăzute cu tavane plate. Ferestrele de la parter aveau grilaj din fier forjat, iar clădirea era acoperită cu Å£igle de tip „coadă de rândunică”. Lucrările de construcÅ£ii au fost terminate în anul 1641. După această dată documentele istorice menÅ£ionează numai niÅŸte lucrări de reparaÅ£ie mai mici ÅŸi construirea unor clădiri anexe. 

           La sfârÅŸitul anilor 1640 în vecinătatea conacului a fost ridicată o nouă casă de locuit după proiectele meÅŸterului din Dej, András KÅ‘műves. Construirea acestei clădiri a fost terminată în 1648.

Proprietarul conacului s-a schimbat în vremea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea. Prima dată a ajuns în posesia familiei Barcsai, iar după un proces îndelungat devine posesia familiei Bánffy. În anii 1667–1668, în timpul lui Dénes Bánffy, castelul a fost modernizat.

         Inventarul făcut în 1721 din însărcinarea lui György Bánffy, descrie starea castelului ÅŸi a clădirilor sale anexe din vremea respectivă. Conform acestei surse, castelul era situat în partea de sud a satului, pe terasa unui deal, aflată lângă un lac de dimensiuni mai mici. Clădirea era înconjurată de un gard, care pe partea ei estică avea o poartă cu două intrări, flancate de stâlpi construite din piatră cioplită. Deasupra porÅ£ii era amenajată o încăpere din care vegheau paznicii incintei. De-o parte ÅŸi de alta a încăperii paznicilor se afla temniÅ£a, casa chelarului ÅŸi încăperea mai mică a darabonÅ£ilor, împletită din nuiele. Cele două clădiri ale castelului erau în mijlocul curÅ£ii. Clădirea denumită „palatul de piatră” („kÅ‘paloták”) poate fi considerată cu siguranţă nucleul castelului de astăzi, refăcută probabil cu ocazia unei intervenÅ£ii de amploare din perioada barocului târziu. Conform inventarului, această clădire era construită pe un fundament de piatră, cu un etaj ÅŸi era dispusă longitudinal, cu faÅ£ada principală spre sud. Palatul avea un pridvor deschis din piatră, amplasată pe faÅ£ada principală, cu intrarea în partea sa estică. Parterul clădirii dispunea de ÅŸase încăperi cu tavan sprijinit pe grinzi. Prima încăpere („palatul lung”) avea 3 ferestre, iar celelalte camere aveau câte o fereastră. Toate ferestrele edificiului aveau ancadramente de piatră. Scara ce ducea la etaj, era construită din piatră ÅŸi era prevăzută cu balustradă din lemn. Pe partea dreaptă a scării se afla o filegorie deschisă, construită din cărămidă, articulată cu brâuri ÅŸi corniÅŸe de piatră, ÅŸi încununată de un coif. Scara ducea la cele ÅŸase camere ale etajului. Două dintre aceste camere aveau toalete, iar între ele era amenajată o sală mai mare. Golurile etajului erau prevăzute cu corniÅŸe de piatră cioplită, iar câteva dintre camere erau acoperite cu tavane casetate pictate. Conform acestei descrieri, în faÅ£a laturii de vest se afla un pridvor din lemn căruia îi era alipită o scară simplă din lemn. Clădirea era acoperită cu Å£iglă, ÅŸi avea un subsol cu mai multe încăperi ÅŸi cu ziduri de piatră netencuite.

          Se poate presupune, că cealaltă clădire a castelului, de mărime mai mică, acoperită cu ÅŸindrilă ÅŸi numită în acest inventar „clădire cu etaj” ("contignációs épület”) este identică cu clădirea terminată în 1648, însă soarta ulterioară al acesteia este necunoscută.

Clădirile anexe din curtea castelului, descrise în inventar, nu s-au păstrat până în zilele noastre. Grânarul aflat astăzi în vecinătatea castelului, construit din cărămidă pe fundament de piatră, a fost construit mai târziu, probabil în 1796.

           Actuala faÅ£adă a clădirii se caracterizează prin limbajul specific barocului tardiv clasicizant ÅŸi este rezultatul unei ample lucrări de refacere efectuată la sfârÅŸitul secolului al XVIII-lea. În ceea ce priveÅŸte circumstanÅ£ele acestei ample reconstrucÅ£ii, din păcate nu posedăm deloc izvoare documentare despre acestea.

 

La începutul secolului al XIX-lea clădirile castelului au fost renovate de mai multe ori. De-a lungul acestui secol patru camere au primit boltă nouă, a fost refăcută acoperiÅŸul ÅŸi ÅŸarpanta acoperiÅŸului, ÅŸi a fost schimbată tâmplăria golurilor.

Descrierea edificiului

 

Castelul se află în centrul satului, pe o parcelă lângă biserica reformată. Clădirea castelului cu etaj are un plan dreptunghiular, orientat est – vest, cu acoperiÅŸ în patru ape ÅŸi este amplasat paralel cu linia străzii, fiind despărÅ£ită de acesta de o grădină. FaÅ£ada sudică, dinspre curte are o articulare din 11 axe, compuse la ambele niveluri din câte un ÅŸir de arcade cu închidere în formă de mâner de coÅŸ, flancate de câte o fereastră dreptunghiulară la ambele capete. În spatele arcadelor se află pe ambele niveluri un coridor acoperit cu bolÅ£i a vela despărÅ£ite de arce dublouri. Casa scării este amplasată în axa centrală a clădirii, ÅŸi este acoperită cu boltă semicilindrică.

 

La parter găsim 9 camere prevăzute cu bolÅ£i în cruce, respectiv semicilindrice cu penetraÅ£ii, iar la etaj toate cele 8 camere sunt tăvănite. Amenajarea spaÅ£iului interior este caracterizată prin simplicitate, fiind momentan nelocuită, se află într-o stare avansată de degradare. Mobila ÅŸi decoraÅ£iile originale ale interioarelor au dispărut în întregime.

 

La subsolul clădirii se află o pivniţă acoperită cu bolţi semicilindrice cu penetraţii.
FaÅ£adele castelului sunt amenajate identic. Soclul înalt, placat cu piatră artificială, brâul median din tencuială, ÅŸi corniÅŸa profilată înconjoară toată clădirea, iar colÅ£urile faÅ£adelor sunt marcate prin bosaje.
FaÅ£adele sunt articulate orizontal cu ferestre dreptunghiulare aÅŸezate între lesene, cu ancadramente baroce simple sau chenare ornamentale tencuite, cu colÅ£urile superioare evazate. Aceste elemente arhitectonice împart faÅ£ada dinspre stradă în 15, iar pe cele două faÅ£ade mai scurte în 4 axe. Intrarea în pivniţă se află pe latura estică a clădirii.

 

Dintre ancadramentele de piatră trebuie să menÅ£ionăm pervazele ferestrelor ÅŸi ancadramentul renascentist înzidit în poziÅ£ie secundară, la etajul clădirii, pe partea dreaptă a scării. În mai multe locuri ale faÅ£adei sub actuala tencuială se pot observa fragmente de piatră cioplită, refolosite în zidăria de cărămidă. Tot din piatră a fost făcut fundamentul clădirii, scara din faÅ£a intrării principale ÅŸi soclul stâlpilor de care se sprijină arcadele.

 

La vest de castel este amplasat perpendicular faţă de axul acestuia, un hambar din cărămidă, cu plan dreptunghiular. Această clădire are un singur nivel cu subsol, ÅŸi este acoperită cu un acoperiÅŸ în două ape. Intrarea se face printr-o uşă aflată în axa centrală a faÅ£adei de vest cu ÅŸapte axe, deasupra căruia se ridică, susÅ£inută de patru grinzi, o mică prispă. Pe ambele părÅ£i ale intrării găsim câte o fereastră îngustă. Intrarea în subsolul clădirii se află pe faÅ£ada sa sudică. În axa centrală a faÅ£adei vestice nearticulate putem observa urmele unei ferestre înzidite. Frontonul laturii nordice a clădirii de care a fost alipită ulterior o încăpere-anexă este străpunsă de două ferestre înguste care asigură aerisirea podului. Zidurile hambarului au fost consolidate pe partea superioară cu tiranÅ£i metalici, iar în zona nivelului de călcare cu arcuri de descărcare.

stema.jpg
  • YouTube
  • Twitter Social Icon
  • Facebook Social Icon
  • Instagram

© 2020 KFDesign

bottom of page